Voltigeurs Chateubriand- grupare care este înscrisă în Ligue Atlantique, o divizie regională, şi Olympique Vannes – formaţie aflată pe locul 17 în liga aII-a franceză, sunt cele două cluburi care şi-au anunţat intenţia de a-l transfera pe fundaşul central.

În vârstă de 26 de ani, Bozga a evoluat în turul actualului sezon din Liga a II-a, la Petrolul, dar nu a încheiat prima parte a campionatului în lotul galben-albaştrilor, el fiind „exclus” de Răchită după meciul pe care ploieştenii l-au pierdut la Sibiu, cu liderul seriei a II-a.

 Prahova a contribuit din plin la acest “record”

 Nu este deloc o statistică de bun augur pentru fotbalul românesc, stabilitatea la nivelul conducerii tehnice fiind un factor de progres în lumea sportului rege.

Mentalitatea conducătorilor de cluburi de la noi este cea care, în mare parte, a condus la această situaţie, lipsa lor de răbdare, dorinţa de a avea rezultate peste noapte şi chiar incompetenţa în multe cazuri fiind elementele definitorii pentru managermentul fotbalistic al acestora.

Situaţia nu este diferită nici în fotbalul prahovean. Începând din sezonul 2009-2010 şi până în prezent, pe băncile tehnice ale formaţiilor prahovene care au activat sau mai evoluează în primele trei eşaloane s-au perindat nu mai puţin de 28 de antrenori!

Singurele formaţii care au menţinut stabilitatea conducerii tehnice sunt Petrolul Ploieşti  (Vivi Răchită–foto 1) – în Liga a II-a şi Conpet Ploieşti  – în Liga a III-a.

Chimia Brazi este formaţia prahoveană care într-un sezon şi jumătate a schimbat nu mai puţin de 6 antrenori, situaţie care nu mai surprinde deloc, clubul din Brazi fiind de mai mulţi ani în topul “devoratorilor de antrenori”.

Altfel, sezonul 2009-2010 a fost “început” de Ion Cojocaru. Au urmat  Sebi Tudor, Gheorghe Liliac, Octavian Grigore, Florin Pârvu şi Răzvan Vlad.

Astra a avut şi ea în intervalul analizat (vara 2009-prezent) nu mai puţin de cinci antrenori: Ion Moldovan, Nicolo Napoli, Marin Barbu, Mihai Stoichiţă şi Tibor Selymes.

Interesant este faptul că şi în sezonul în care echipa din “9 Mai” a promovat în Liga I, ea a rulat trei antrenori: Vivi Răchită, Marius Şumudică şi Ion Moldovan, tot trei fiind numărul antrenorilor folosiţi în sezonul trecut. Cum în actualul sezon statistica a bifat deja doi antrenori la Astra, Selymes nu ar trebui să fie prea sigur de postul său, din această perspectivă.

Nou promovată în Liga a III-a în sezonul actual, CSO Plopeni a rulat şi ea mai mulţi antrenori: Nouraş Nicorescu, Mihai Oancea, Marius Voicilă şi Bogdan Plachta, Romulus Ciobanu. Şi sezonul este abia la jumătate!

La AFC Filipeştii de Pădure, statistica îi prezintă pe George Niculuţ şi Dragoş Mihalache, cu precizarea că acesta din urmă a antrenat, în sezonul 2009-2010, şi formaţia Petrolistul Kaproni Boldeşti, desfiinţată între timp.

Florin Stăncioiu şi Florin Plăvache au activat la Tricolorul Breaza, în Liga a II-a, iar Valentin Sinescu, Valentin Negoiţă, Dorinel Beznea şi Ion Albină au bifat prezenţe pe banca tehnică a Petrolului Teleajen.

Lista antrenorilor români care au Licenţa PRO, dar nu au angajamente în acest moment.

Ilie Dumitrescu, Gabriel Stan, Marian Bucurescu, Victor Roşca, Vasile Simionaş, Alin Artimon, Ionuţ Chirilă, George Ciorceri, Constantin Gâlcă, Stelian Gherman, Viorel Ion, Adrian Matei, Dorin Mateuţ, Viorel Moldovan, Gheorghe Mulţescu, Marian Pană, Basarab Panduru, Grigore Sichitiu, Ilie Balaci, Alexandru Tăbîrcă, Nae Ungureanu, Ion Vlădoiu, Cornel Ţălnar, Octavian Grigore, Dumitru Dumitriu jogoscasinoonline.eu

Nu de alta, dar cunoscutele manifeste care negau tot, înfierând o ordine a lucrurilor stabilită doar de bunul plac al unora, ar fi avut în fotbalul nostru o sursă inepuizabilă de inspiraţie.

Creşterea exponenţială a fariseismului tuturor celor implicaţi în fenomen a făcut ca acesta să aibă un contur atât de gros încât sfidează orice tentativă de normalitate.

Este suficient să îi auzi pe unii conducători cum le doresc ei „succesuri” colegilor de competiţie, atunci când sunt filmaţi, şi ce e la gura lor după ce rămân în „mediul natural” pentru a înţelege aproape tot ceea e trebuie din mizeria în care se scaldă.

Nu ştiu dacă există în acest moment mai mult de trei „oameni de fotbal”, în Prahova, care să facă ŞI din convingere ceea ce fac. Pentru toţi ceilalţi există banii şi atât. Banii lor, ca să ne înţelegem!

Este genul de fenomen pe care DADA, „căluţul lui Tristan Tzara”, ar fi scuipat în permanenţă.

Astfel, reunirea lotului de jucători este programată pentru data de 10 ianuarie, la Crângul lui Bot.

Ploieştenii vor rămâne la baza de aici timp de două săptămâni, urmând ca, pe 24 ianuarie să plece în cantonament montan, la Predeal, staţiunea braşoveană devenind deja un loc de pregătire tradiţional pentru galben-albaştri.

Spre finalul perioadei de pauză competiţională, jucătorii Petrolului se vor bucura de un turneu în afara graniţelor ţării, cel mai probabil în Antalya, clima „blândă” din Turcia fiind principalul argument pentru stabilirea acestei locaţii. Aşa cum se întâmplă de obicei în astfel de turnee, echipa petrolistă va disputa mai multe partide de verificare în compania unor formaţii din alte campionate, aflate şi ele la pregătire, în oraşul de la ţărmul Mării Mediterane.

Până când se va pleca în Antalya va fi interesant de urmărit care vor fi fotbaliştii prezenţi la reunirea echipei şi, mai ales, câţi dintre ei vor rezista până la turneul din Turcia, cunoscut fiind faptul că Răchită triază foarte mulţi fotbalişti înainte de a perfecta lotul pe care se va baza în meciurile oficiale.

Însă, nu va ieşi complet din sportul pe care l-a îndrăgit atât de mult, urmând să se dedice carierei de arbitru.

De la începutul acestei săptămâni, de pregătirea formaţiei de popice feminin se va ocupa Constanţa Constantin, care ani buni a fost ”secundul” fostei tehniciene a clubului şi principalul responsabil la echipa de junioare.

”Din data de 3 ianuarie, de pregătirea formaţiei se va ocupa Constanţa Constantin, iar de junioare se va ocupa Mihaela Lixandru”, ne-a confirmat directorul sportiv al echipei, Adrian Samoilă.

Chiar dacă formaţia a rămas fără antrenorea sa emblematică, Eleonora Ioan, popicăresele clubului ploieştean s-au reîntors la antrenamente, mai ales că reluarea campionatului bate la uşă. Pentru Conpet-Petrolul Ploieşti, primul meci oficial este programat pentru data de 20 ianuarie, când, la Fieni, va întâlni campioana en-titre: Electromureş Târgu Mureş.

Din păcate, la Petrolul Ploieşti, acest compartiment a avut de suferit în prima parte a actualei ediţii de campionat.

În sistemul de joc agreat de Vivi Răchită, echipa a evoluat cu doi mijlocaşi centrali şi cu alţi trei jucători plasaţi în linie în spatele vârfului „împins”.

Este un sistem „la modă” dar care are unele „cerinţe”.

În primul rând, cei doi mijlocaşi centrali trebuie să aibă o condiţie fizică ireproşabilă, să aibă un plasament adecvat pe teren, să aibă o bună viziune a jocului în ansamblu şi o tehnică individuală bună, ei fiind, practic, liantul între faza defensivă şi cea de construcţie.

Răchită a încercat, iniţial, formula cu Enescu şi Benga în impostaza mijlocaşilor centrali. Ambii au capacitate de efort, dar nu excelează la niciunul dintre celelalte „capitole”, cu menţiunea că Enescu are o tehnică de pasare mai bună decât Benga.

Chiar şi aşa, Răchită nu a putut conta pe acest „cuplu”, Enescu accidentându-se, iar Benga fiind retras ca fundaş central în partea a doua a turului de campionat. Mai mult, Cristi Vlad, cel care ar fi avut cele mai potrivite „calităţi” pentru a acoperi acest post, a fost şi el accidentat o bună perioadă.

Vlad Stănescu, Adrian Neagoie şi Mihai Tudor au avut doar apariţii meteorice pe aceste posturi, în tur, ceea ce a condus la o lipsă de omogenitate evidentă.

Mai mult, fără ca zona din faţa defensivei să fie „curăţată” în mod corespunzător de cei doi mijlocaşi centrali, ploieştenii au avut probleme şi în apărare, multe dintre greşelile individuale făcute de fundaşi fiind cauzate tocmai de acest aspect.

Mult mai bine au stat lucrurile în compartimentul de creaţie asigurat, în cea mai mare parte a meciurilor jucate de Petrolul de către Opriţa- în banda stângă, Budescu- în centru şi Florentin Dumitru- în dreapta. Doar atunci când unul dintre cei trei nu a putut evolua din cauza accidentărilor sau a suspendărilor s-a apelat la variante de „avarie” precum Gafiţa sau Vlad Stănescu.

Stabilitatea acestei linii de trei a fost reflectată şi de numărul mare de ocazii de gol pe care echipa şi le-a creat în meciurile jucate, Petrolul fiind o formaţie care la capitolul ofensiv a stat bine în turul Ligii a II-a.

Una peste alta, Răchită a fost obligat să facă tot felul de permutări pentru a alcătui, meci de meci, o linie de mijloc competitivă. Atunci când va fi „rezolvat” nucleul celor doi mijlocaşi centrali, Petrolul ar putea arăta, cu adevărat, ca o formaţie calibrată, greu de învins.

Puţini sunt aceia care ştiu, de exemplu, faptul că Mircea Anton a fost cel care le-a selecţionat şi le-a antrenat timp de 6 ani pe trei dintre „fetele de bronz” ale naţionalei de handbal: Mihaela Smedescu, Adina Meiroşu (Fiera) şi Oana Manea.

Cu ele în componenţă, naţionala de junioare a României, antrenată de Anton, a devenit vicecampioană europeană, în anul 2003, în Rusia, la Togliatti.

„Pe Oana şi pe Adina le-am selecţionat în 1998. Oana Manea era legitimată la CSS 2 Bucureşti, iar Adina Meiroşu evolua la CSS Galaţi. Ambele au fost transferate, apoi, la Oltchim, club la care au evoluat atât ca junioare 2, cât şi ca junioare 1.

Adina a avut ghinion pentru că în doi din cei 6 ani în care am antrenat-o a fost accidentată la ligamentele ambilor genunchi. A avut mereu puterea să revină şi la acele categorii de vârstă era un inter stânga foarte bun, cu sclipiri incredibile.

Cât despre Oana Manea, ea era, de departe, cea mai bună din generaţia sa pe postul de pivot. Sincer, nu avea concurenţă!”

Cu Anton antrenor, cele două reprezentante de bază ale actualei generaţii de handbaliste au debutat în confruntări internaţionale într-un meci pe care România l-a disputat în Ungaria. Interesant este faptul că antrenor al formaţiei maghiare era Peter Kovacs, nimeni altul decât actualul tehnician al echipei la care sunt legitimate în prezent Manea şi Meiroşu.

Cea mai emoţionantă amintire legată de cele două jucătoare este cea de la Campionatele Europene de junioare din 2003, competiţie disputată în Rusia.

„A fost un episod deosebit. Meiroşu şi Manea au fost convocate, cu doar 3 luni înainte de acest campionat, la echipa naţională de tineret, pentru a evolua la Campionatul European al acelei categorii de vârstă, în Turcia. Echipa a ocupat doar locul al 11-lea şi moralul lor nu era unul foarte bun. Mai mult, clubul Oltchim le-a cerut să nu mai partricipe şi la Campionatul European de juniore, dar ele au refuzat şi au vrut neapărat să joace în Rusia. A fost o descătuşare a lor şi nu o să uit niciodată că mi-au plâns în braţe de bucurie atunci când au devenit vicecampioane europene”, îşi aminteşte Mircea Anton.

Pariu câştigat cu Remus Drăgănescu Bonus Fara Depunere

La începutul carierei Oanei Manea, Anto îşi aminteşte cu plăcere cum a câştigat un pariu cu antrenorul federal Remus Drăgănescu.

„Eu ştiam că Oana are o viteză foarte bună, dar Drăgănescu s-a ghidat după aparenţe şi nu a crezut. Am pus pariu ca va fi prima la proba de viteză şi, când Oana a câştigat, Drăgănescu a cerut să se repete proba că nu ar fi fost cronometrată corect. Proba s-a reluat şi, evident, a câştigat tot Oana. În afară de viteză şi calităţi extraodrinare pentru pivot, ea era încă de atunci responsabilă cu buna dispoziţie”, a puctat Anton.

Despre Radu Voina

Pe Anton şi Voina îi leagă o prietenie veche. Ei au fost colegi între 1969 şi 1973 la echipa Universitatea Bucureşti, care evolua în prima ligă. Cei doi s-au înţeles foarte bine şi în teren, Radu Voina (actualul antrenor al echipei României de handbal feminin) evoluând pe postul de inter stânga, iar Mircea Anton pe acela de extremă stânga.

Mai mult, ei au fost colegi şi în echipa naţională care a câştigat pentru România primul titlu de campioană mondială universitară, în 1973, în Suedia.

„Exista un paradox în acea perioadă: România era triplă campioană mondială, dar nu câştigase niciodată titlul de campioană mondială universitatră. Tocmai de aceea, echipa de atunci a intrat în istoria handbalului românesc”

Pentru că a rămas în realţii foarte bune cu Voina, în ciuda trecerii timpului, Anton a ţinut să puncte trei dintre aspectele pe care le consideră foarte importante în obţinerea medaliei de bronz la Campionatele Europene, de către naţionala feminină antrenată de Voina.

„Radu trebuie felicitat pentru rezultat, pentru demnitate – este singurul antrenor român care a refuzat oferta de la Oltchim, după ce traversase o perioadă difilă la club – şi pentru consecvenţa principiilor. Să nu uităm că a avut puterea de a-i convinge pe cei din conducerea federaţiei ca echipa să nu aibă presiunea rezultatului cu orice preţ. A fost una dintre cheile succesului”, a precizat Mircea Anton.

De fiecare dată când apelează de resursele cognitive oferite de momentele pe care le-a trăit în handbalul românesc, singurul prahovean care are titlul de antrenor emerit în sporturile de echipă găseşte foarte uşor ANTONimul tristeţii.

Pentru că a oferit atât de multe handbalului, Anton este luat în braţe şi alintat, din când în când, de sportul pe care-l iubeşte atât de mult!

Tocmai de aceea există suficiente motive ca „transportatorii” să fie mândri de ceea ce au realizat în anul trecut, mai ales dacă au învăţat ceva din frustrarea pe care, teoretic cel puţin, au avut-o la finele sezonului precedent, atunci când au ratat promovarea.

Având o „bază” din acest punct de vedere, cei de la Conpet pot privi cu încredere în viitor, mai ales în cel îndepărtat, pentru că actuala ediţie de campionat nu mai poate aduce echipei de la Strejnic decât, cel mult, o clasare pe podium.

Lupta cu Juventus

Anul 2010 a fost marcat în mare parte de lupta formaţiei de lângă Aerodromul din Strejnic cu Juventus Bucureşti, contracandidata din ediţia precedentă la un loc în Liga a II-a. Nu a fost una încununată de succes pentru prahoveni, dar a fost una care a menţinut suspansul multă vreme şi, foarte important, le-a arătat oamenilor lui Silviu Dumitrescu şi faţa plăcută a fotbalului, cea care se evidenţiază de obicei atunci când lupţi pentru supremaţie.

Cu multe „zbateri” interne, cu un obiectiv mai mult forţat de rezultate şi de preşedintele Zencenco, gruparea transportatorilor nu a avut suficientă forţă „în culise”, acolo unde formaţia Juventus, în cele din urmă, a fost net superioară, nu puţine fiind jocurile decise în favoarea bucureştenilor din cauze „extrafotbalistice”.

Mai mult, pe teren, Conpet a arătat ca o echipă extraordinar de organizată, cu fotbalişti care au respectat total sarcinile trasate de Silviu Dumitrescu, un tehnician care impune respect prin ceea ce face, fără să fie adeptul „ieşirii în faţă” prin vorbe ticluite.

De altfel, asta a fost cheia care a activat un mecanism al Conpetului destul de ruginit în anii anteriori.Nu e deloc uşor să lupţi pentru promovare chiar dacă valoarea intrinsecă a fotbaliştilor pe care îi ai la dispoziţie nu este una peste media celorlalte competitoare.

Prezentul

La jumătatea actualei ediţii de campionat din Liga a III-a, Conpet se află pe poziţia a V-a în clasament, la distanţă semnificativă de primele două clasate (Chindia Târgovişte şi Chimia Brazi), cele care, cel mai probabil, vor lupta până la capăt pentru promovare.

O treime dintre meciurile jucate de Conpet a fost reprezentată de partide încheiate la egalitate, în timp ce, pe teren propriu, echipa transportatorilor nu a pierdut nicio dispută.

Conpet are, însă, un bilanţ modest în meciurile jucate „afară”, cu doar 5 puncte adunate în 7 partide.

Accidentările unora dintre jucători, pierderea formei sportive de către alţii şi lipsa de motivaţie, în multe cazuri, au fost elementele care au făcut ca acest sezon să fie, din nou, doar unul de tranziţie pentru Conpet.

Cel mai probabil, ca şi în multe alte rânduri, „transportatorii” vor juca rolul arbitrului în lupta pentru promovare, având suficiente argumente pentru a înclina balanţa în favoarea uneia sau a alteia dintre favoritele la accederea în Liga a II-a.

Titi Tudor, Ion Moroiţă, Adrian Pârlogea, Ovidiu Dragomir, Leontin Sandu şi Iulian Ilie au ales să fie împreună de Revelion. Şi unde altundeva se puteau simţi ca acasă dacă nu la barului lui Leonard Doroftei!

Cu fostul campion mondial la timona distracţiei, toţi cei prezenţi au lăsat deoparte  supărările de peste an şi au oferit un spectacol de karaoke de toată frumuseţea.

„A fost o atmosferă tipică pentru noi. Suntem oameni care ştim să ne distrăm şi acest lucru s-a văzut. Eu am optat pentru melodii cunoscute şi am cântat „Drumurile noastre” şi „Puşca şi cureaua lată”. Cât despre box, indiferent ce se va întâmpla, vom merge înainte, încercând să căutăm soluţii pentru ca boxul ploieştean să aibă performanţe şi de acum încolo. Sper, totuşi, ca Sărbătorile să fi fost un sfetnic bun pentru toată lumea şi să ne continuăm activitatea la CS Petrom”, ne-a declarat Titi Tudor, antrenorul coordonator al secţiei de box de la clubul ploieştean.

Din lotul echipei antrenate de Gigi Ionescu nu face parte Rossana Lopătaru, jucătoare care s-a operat la un deget şi a devenit astfel, indisponibilă.

Stagiul de la Buşteni este unul axat pe pregătire fizică specifică, la această acţiune nefiind nume noi în lotul ploieşean.

„Este un cantonament necesar pentru noi în perspectiva luptei pentru promovare, mai ales în această perioadă. Nu avem prea mult timp la dispoziţie pentru că pe 16 ianuarie începem meciurile oficiale, astfel încât trebuie să ne mişcăm repede.

Va fi o perioadă axată, evident, pe elemente de pregătire fizică. Va fi, însă, o pregătire fizică specifică, pentru că perioada competiţională este foarte aproape. Dacă va exista posibilitatea să disputăm şi o partidă de verificare, eventual cu Rulmentul Braşov, vom juca acest meci, dar nu e nimic sigur în acest sens. Important va fi modul în care fetele vor răspunde la efort în această perioadă”

Pentru CSM Ploieşti, prima partidă oficială din 2011 va avea loc pe data de 16 ianuarie, la Plopeni, împotriva celeilalte echipe ploieştene din Divizia A- Activ