Puţini sunt aceia care ştiu, de exemplu, faptul că Mircea Anton a fost cel care le-a selecţionat şi le-a antrenat timp de 6 ani pe trei dintre „fetele de bronz” ale naţionalei de handbal: Mihaela Smedescu, Adina Meiroşu (Fiera) şi Oana Manea.

Cu ele în componenţă, naţionala de junioare a României, antrenată de Anton, a devenit vicecampioană europeană, în anul 2003, în Rusia, la Togliatti.

„Pe Oana şi pe Adina le-am selecţionat în 1998. Oana Manea era legitimată la CSS 2 Bucureşti, iar Adina Meiroşu evolua la CSS Galaţi. Ambele au fost transferate, apoi, la Oltchim, club la care au evoluat atât ca junioare 2, cât şi ca junioare 1.

Adina a avut ghinion pentru că în doi din cei 6 ani în care am antrenat-o a fost accidentată la ligamentele ambilor genunchi. A avut mereu puterea să revină şi la acele categorii de vârstă era un inter stânga foarte bun, cu sclipiri incredibile.

Cât despre Oana Manea, ea era, de departe, cea mai bună din generaţia sa pe postul de pivot. Sincer, nu avea concurenţă!”

Cu Anton antrenor, cele două reprezentante de bază ale actualei generaţii de handbaliste au debutat în confruntări internaţionale într-un meci pe care România l-a disputat în Ungaria. Interesant este faptul că antrenor al formaţiei maghiare era Peter Kovacs, nimeni altul decât actualul tehnician al echipei la care sunt legitimate în prezent Manea şi Meiroşu.

Cea mai emoţionantă amintire legată de cele două jucătoare este cea de la Campionatele Europene de junioare din 2003, competiţie disputată în Rusia.

„A fost un episod deosebit. Meiroşu şi Manea au fost convocate, cu doar 3 luni înainte de acest campionat, la echipa naţională de tineret, pentru a evolua la Campionatul European al acelei categorii de vârstă, în Turcia. Echipa a ocupat doar locul al 11-lea şi moralul lor nu era unul foarte bun. Mai mult, clubul Oltchim le-a cerut să nu mai partricipe şi la Campionatul European de juniore, dar ele au refuzat şi au vrut neapărat să joace în Rusia. A fost o descătuşare a lor şi nu o să uit niciodată că mi-au plâns în braţe de bucurie atunci când au devenit vicecampioane europene”, îşi aminteşte Mircea Anton.

Pariu câştigat cu Remus Drăgănescu jogoscasinoonline.eu

La începutul carierei Oanei Manea, Anto îşi aminteşte cu plăcere cum a câştigat un pariu cu antrenorul federal Remus Drăgănescu.

„Eu ştiam că Oana are o viteză foarte bună, dar Drăgănescu s-a ghidat după aparenţe şi nu a crezut. Am pus pariu ca va fi prima la proba de viteză şi, când Oana a câştigat, Drăgănescu a cerut să se repete proba că nu ar fi fost cronometrată corect. Proba s-a reluat şi, evident, a câştigat tot Oana. În afară de viteză şi calităţi extraodrinare pentru pivot, ea era încă de atunci responsabilă cu buna dispoziţie”, a puctat Anton.

Despre Radu Voina Bonus Fara Depunere

Pe Anton şi Voina îi leagă o prietenie veche. Ei au fost colegi între 1969 şi 1973 la echipa Universitatea Bucureşti, care evolua în prima ligă. Cei doi s-au înţeles foarte bine şi în teren, Radu Voina (actualul antrenor al echipei României de handbal feminin) evoluând pe postul de inter stânga, iar Mircea Anton pe acela de extremă stânga.

Mai mult, ei au fost colegi şi în echipa naţională care a câştigat pentru România primul titlu de campioană mondială universitară, în 1973, în Suedia.

„Exista un paradox în acea perioadă: România era triplă campioană mondială, dar nu câştigase niciodată titlul de campioană mondială universitatră. Tocmai de aceea, echipa de atunci a intrat în istoria handbalului românesc”

Pentru că a rămas în realţii foarte bune cu Voina, în ciuda trecerii timpului, Anton a ţinut să puncte trei dintre aspectele pe care le consideră foarte importante în obţinerea medaliei de bronz la Campionatele Europene, de către naţionala feminină antrenată de Voina.

„Radu trebuie felicitat pentru rezultat, pentru demnitate – este singurul antrenor român care a refuzat oferta de la Oltchim, după ce traversase o perioadă difilă la club – şi pentru consecvenţa principiilor. Să nu uităm că a avut puterea de a-i convinge pe cei din conducerea federaţiei ca echipa să nu aibă presiunea rezultatului cu orice preţ. A fost una dintre cheile succesului”, a precizat Mircea Anton.

De fiecare dată când apelează de resursele cognitive oferite de momentele pe care le-a trăit în handbalul românesc, singurul prahovean care are titlul de antrenor emerit în sporturile de echipă găseşte foarte uşor ANTONimul tristeţii.

Pentru că a oferit atât de multe handbalului, Anton este luat în braţe şi alintat, din când în când, de sportul pe care-l iubeşte atât de mult!