ATUNCI CAND FORTEZI LIMITELE NEPUTINTEI
Septembrie 29, 2008
Sigur, rezultatul nu este o surpriza, echipa din Branesti fiind principala candidata la promovare din aceasta serie. Pe teren, golul lui Oprea a facut diferenta, dar, dupa cum s-a jucat, diferenta parea facuta inca dinainte sa inceapa partida.
Ca atare, faptul ca oaspetii s-au impus nu ar trebui sa surprinda. Ceea ce surprinde neplacut este faptul ca jucatorii Chimiei par din ce in ce mai blazati, parca fara chef de a mai juca fotbal. Cel putin, nu la acest club.
Intr-un moment in care echipa de langa Combinat nu a marcat niciun gol dupa 7 runde cronica unei noi infrangeri nu isi are rostul.
Revirimentul asteptat nu s-a produs si nu avea cum sa aiba loc atat timp cat neputinta jucatorilor de la Brazi capata dimensiuni abisale. Din postura de golgheter, Nica a devenit acum un anonim, Suditu, fotbalist cerebral, care limpezea jocul echipei, pare ratacit pe teren, Dan Marian nu mai e ce a fost, iar Elisei emana indolenta la fiecare pas pe care-l face.
Pe banca tehnica, Fane Preda incearca sa le reaminteasca faptul ca sunt fotbalisti, dar e ca si cum ai vrea sa resuscitezi un pacient mort de multa vreme.
Radulescu si Stere au si ei greselile lor dar nu ei sunt cei care intra pe teren. Doar de acolo poate veni revirimentul. Din gazonul cochetei arene de la Brazi. Iar acolo, jucatorii sunt cei care fac legea. E drept ca, deocamdata, fac alta lege, nu cea a fotbalului, asa cum ar trebui.
Daca as fi fotbalist la o echipa care nu a marcat niciun gol pana acum nu as incerca sa arunc vina pe conducere. M-as face mic in afara terenului, iar cand as intra sa joc as incerca sa ma fac mare. Doar asa Chimia poate redeveni ce a fost. Daca nu…
Fortand limitele neputintei poti doar sa te compromiti. Iremediabil.
Comentarii
Comenteaza articolul
