La orice echipă de fotbal din lume, forţa compartimentului median este cea care defineşte valoarea formaţiei. Capacitatea de efort a jucătorilor care evoluază ca mijlocaşi, modul în care aceştia „acoperă” terenul şi procentul în care ei îşi respectă sarcinile de joc sunt elementele definitorii pentru „linia mediană” a oricărei echipe.
Din păcate, la Petrolul Ploieşti, acest compartiment a avut de suferit în prima parte a actualei ediţii de campionat.
În sistemul de joc agreat de Vivi Răchită, echipa a evoluat cu doi mijlocaşi centrali şi cu alţi trei jucători plasaţi în linie în spatele vârfului „împins”.
Este un sistem „la modă” dar care are unele „cerinţe”.
În primul rând, cei doi mijlocaşi centrali trebuie să aibă o condiţie fizică ireproşabilă, să aibă un plasament adecvat pe teren, să aibă o bună viziune a jocului în ansamblu şi o tehnică individuală bună, ei fiind, practic, liantul între faza defensivă şi cea de construcţie.
Răchită a încercat, iniţial, formula cu Enescu şi Benga în impostaza mijlocaşilor centrali. Ambii au capacitate de efort, dar nu excelează la niciunul dintre celelalte „capitole”, cu menţiunea că Enescu are o tehnică de pasare mai bună decât Benga.
Chiar şi aşa, Răchită nu a putut conta pe acest „cuplu”, Enescu accidentându-se, iar Benga fiind retras ca fundaş central în partea a doua a turului de campionat. Mai mult, Cristi Vlad, cel care ar fi avut cele mai potrivite „calităţi” pentru a acoperi acest post, a fost şi el accidentat o bună perioadă.
Vlad Stănescu, Adrian Neagoie şi Mihai Tudor au avut doar apariţii meteorice pe aceste posturi, în tur, ceea ce a condus la o lipsă de omogenitate evidentă.
Mai mult, fără ca zona din faţa defensivei să fie „curăţată” în mod corespunzător de cei doi mijlocaşi centrali, ploieştenii au avut probleme şi în apărare, multe dintre greşelile individuale făcute de fundaşi fiind cauzate tocmai de acest aspect.
Mult mai bine au stat lucrurile în compartimentul de creaţie asigurat, în cea mai mare parte a meciurilor jucate de Petrolul de către Opriţa- în banda stângă, Budescu- în centru şi Florentin Dumitru- în dreapta. Doar atunci când unul dintre cei trei nu a putut evolua din cauza accidentărilor sau a suspendărilor s-a apelat la variante de „avarie” precum Gafiţa sau Vlad Stănescu.
Stabilitatea acestei linii de trei a fost reflectată şi de numărul mare de ocazii de gol pe care echipa şi le-a creat în meciurile jucate, Petrolul fiind o formaţie care la capitolul ofensiv a stat bine în turul Ligii a II-a.
Una peste alta, Răchită a fost obligat să facă tot felul de permutări pentru a alcătui, meci de meci, o linie de mijloc competitivă. Atunci când va fi „rezolvat” nucleul celor doi mijlocaşi centrali, Petrolul ar putea arăta, cu adevărat, ca o formaţie calibrată, greu de învins.
