Pe strada foarte murdară, un trecător în haine ponosite îşi coordonează paşii cu frânturile de raţiune de care mai este capabil.
Nu e prost, dar ghera care-i strânge stomacul ca într-o menghină îl face să-şi piardă simţul realităţii. Uşor, dar sigur.
Doar licărirea din ochii tulburi îi trădează, în continuare, capacitatea de a-şi mai utiliza sinapsele.
El crede că poate, încă, să găsească un restaurant luxos care să-l trateze ca pe un client important şi, după ce-şi va domoli teribila foame va fi capabil să „inventeze” o afacere pe care să o conducă într-un mod cu adevărat triumfal. Se uită, mândru, într-o oglindă şi îşi sterge reverul sacoului pentru a-şi reaminti faptul că „este unul de firmă”.
Se hrăneşte, pur şi simplu, cu aceste senzaţii, uitând complet că se află pe o stradă murdară, având haine ponosite şi o gheară care-i strânge stomacul ca într-o menghină.
Nu mai are mult şi va leşina…
Aşa se comportă şi conducătorii din fotbalul prahovean. Aruncă „pe piaţă” tot felul de butade despre obiectivele îndrăzneţe pe care le au echipele manageriate de ei, dar nu realizează că sunt aproape de colaps şi că, deocamdată, ei alimentează un fotbal „leşinat”.
Related posts:
