Am vorbit, de când a început Campionatul Mondial din Africa de Sud, cu mai mulţi fotbalişti care activează la echipele prahovene şi am rămas consternat de faptul că mulţi dintre ei nu urmăresc meciurile de la Cupa Mondială. Sau, în cel mai fericit caz, le urmăresc selectiv.
Nu de puţine ori am auzit replica : „Ce să vad la un meci între Slovacia şi Noua Zeelandă?”, folosită pentru a-şi scuza lipsa de interes pentru o competiţie de nivel mondial, care, chiar dacă a lăsat de dorit din punctul de vedere al spectaculozităţii, a scos în evidenţă alte valenţe ale fotbalului modern- organizarea defensivă, disciplina tactică şi disponibilitatea la efort anaerob, care să permită un presing sufocant.
Pentru oamenii care nu au legătură cu fenomenul, lipsa spectacolului poate fi condamnabilă. Dar pentru fotbaliştii în cauză, dezinteresul este de neînţeles.
Păi tu, care dai cu piciorul în minge, de multe ori greşit, pe coclaurile judeţului, consideri că nu se joacă „nimic” la Mondiale?
În mod normal situaţia ar putea fi catalogată ca neverosimilă, dar, la noi, unde orice aberaţie- indiferent de domeniu- e considerată ceva firesc, ea reprezintă un adevăr pregnant, care te face să te gândeşti la micimea fotbalului românesc şi a celor care se cred „fotbalişti”.
Related posts:
