TOTUL SE PLATESTE!

Acum, după ce a fost lămurită situaţia cu echipa din Ploieşti care a promovat în Liga I de fotbal – Astra – cei interesaţi (atâţia câţi mai sunt) şi de cealaltă grupare, Petrolul, au ajuns la capătul răbdării şi arată cu degetul spre echipa managerială de la cel mai cunoscut club de fotbal din oraş.

Pe bună dreptate.

În cele ce urmează, vom explica de ce oamenii au dreptate şi de ce şefii actuali ai Petrolului au motive să le fie jenă faţă de acei ploieşteni care au crezut într-o iluzorie promovare a favoriţilor.

Din 2003, atunci când echipa a retrogradat în Liga a II-a, greşelile, intenţionate sau nu, s-au ţinut lanţ la Petrolul.

În primul rând, trebuie spus din capul locului că şefii Petrolului nu şi-au propus ca echipa să revină în prima ligă. Deşi poate părea o afirmaţie dură pentru ei, aceasta este de fapt o circumstanţă atenuantă. Altfel, dacă vor încerca să mai convingă pe cineva de contrariul acestei situaţii, ar risca să recunoscă faptul că au fost incompetenţi.

Cunoscând foarte bine faptul că o echipă din al doilea eşalon cheltuieşte cam un sfert ( de multe ori nici atât) din bugetul unei formaţii de prim eşalon , şefii Petrolului şi-au făcut calcule simple, care le spuneau că e mai bine aşa.

Pentru ei.

Nu şi pentru „fraierii” care susţineau echipa şi care sperau să o vadă din nou în Liga I.

Argumentele pentru spijinirea acestei afirmaţii sunt multe:

1. La conducerea tehnică a echipei au trecut, rând pe rând, de la retrogradare, nu mai puţin de 9 antrenori (Virgil Dridea, Vasile Cosarek, Vivi Răchită, Rino Lavezzini, Octavian Grigore, Ştefan Nanu, Eusebiu Tudor, Mihai Oancea). Greşeală capitală, ştiut fiind faptul că stabilitatea la nivelul conducerii tehnice este esenţială pentru performanţă.

2. La echipă au fost transferaţi fotbalişti care nu aveau nicio legătură cu acest fenomen, valoarea lor fiind ca şi inexistentă, jucători la “la normă” care au costat clubul, teoretic, sume importante. Asta dacă sumele erau integral primite de jucători, deşi nu puţini sunt aceia care susţin că lucrurile nu au stat chiar aşa.

Pelanda, Ionilă, Ricardo, Stepanov, Popelichko sunt doar câteva dintre exemplele relevante în acest sens.

3. Au fost transferaţi fotbalişti accidentaţi care nu au ajutat echipa, teoretic, clubul plătindu-i pe aceştia. Practic, Costişor sau Aristan (ca să dăm doar două exemple) se pare că nu au încasat sumele cuvenite nici până acum.

4. Toate transferurile au fost trecute la secret, de fiecare dată ele fiind anunţate pe ultima sută de metri, de parcă ar fi fost aduşi la echipă fotbalişti de clasă internaţională.

5. Nu s-a ţinut cont de faptul că Petrolul este un „brand” şi că exista o datorie morală a celor puşi să conducă să facă totul pentru aducerea echipei în primul eşelon. Convingerea conducerii administrative că nimeni nu se va interesa de ce o echipă cum e Petrolul, care a avut bani, se zbate în anonimatul Ligii a II-a de atâta vreme, s-a întors împotriva staff-ului ploieştean ca un bumerang.

În aceste condiţii, indiferent de ce sa va întâmpla la această echipă de aici încolo, un lucru e cert: din 2003, la acest club s-a dezvoltat un cult al managementului defectuos. Iar cei în cauză trebuie să înţeleagă faptul că, în viaţă, greşelile şi luxul se plătesc!