IMAGINEA FACE TOTUL-DAR NU LA NOI!

Nu am fost foarte surprins de modul în care au decis organizatorii turneului de tenis de la  Wimbledon să repartizeze meciurile pe arena centrală. Dacă în cazul băieţilor a primat valoarea atunci când s-a făcut “ţintarul”, în competiţia fetelor, primordial, pentru stabilirea meciurilor de pe cea mai mare arenă, a fost aspectul fizic. Logic, într-o perioadă de criză, în care marketingul trebuie să scoată din mânecă mai multe cărţi câştigătoare. Decizia ca “frumoasele ” să fie programate să joace acolo unde capacitatea tribunelor este mai mare e firească pentru că englezul, dacă tot dă banul, merită şi el să vadă ceva frumos. Nu de alta, dar nu toţi cei care vin în tribune se pricep la tenis, mulţi fiind prezenţi doar pentru a-şi clăti ochii. Cum la Serena Williams, Dinara Safina sau Svetlana Kuznetsova nu poţi aprecia decât loviturile câştigătoare, organizatorii au optat pentru Maria Kirilenko, Sorana Cîrstea sau Ana Ivanovici, jucătoare care atrag privirile ca un magnet.

Serena, Dinara şi Svetlana s-au făcut foc şi pară, uitând că, în tenisul feminin modern, forţa nefirească pe care ele au impus-o nu putea să nu lase urme în planul aspectului lor fizic.

Interesant este faptul că şi în fotbal a existat un asemenea exemplu, acum cinci ani Juventus fiind cea mai “televizată” echipă din Serie A pentru că avea cei mai arătoşi jucători.

Sigur, imaginea poate să vândă doar “afară”, acolo unde oamenii plătesc pentru bilete şi sumele din încasări reprezintă un barometru real al strategiei de a vinde frumuseţea.

În Ploieşti, de exemplu, nu mi-aş putea închipui că, dacă Răchită ar selecta fotbaliştii pe criteriul aspectului fizic, clubul ar avea vreun beneficiu material de pe urma încasărilor ce ar urma să vină de la liceenele care ar chiuli de la şcoală pentru a-i vedea pe “frumoşii” fotbalişti.